binecuvântată

copiilor L.A. și  A.S.

doi îngeri mai mult ca îngerii
fiecare la vremea lui
fiecare în limba lui
o înminunare
un poem

mamele preacinstite  nasc sfinți

și Dumnezeu rămâne mut

când pruncuții rostesc întâia dată

m a m a

cea mai frumoasă declarație de dragoste

totul  auzit într-un cuvânt

neclar de clar

clar de neclar

e tot ce îmi aduc aminte
să scriu cu lacrimi sânge și cerneală
tu mă știi doar din citiri abia-ncepute
într-un repaos gălbui de zmoală

ajung pe răni cu sunetele necuvinte
febril se-nregistrează revolta conceptuală
e tot ce îmi aduc aminte
să scriu cu lacrimi sânge și cerneală

cine pe mine mă cunoaște
ca o profeție din inima imponderală
mă simte ca tăceri neomenești lansate
forme de vise pe hârtia irațională
e tot ce îmi aduc aminte

Nichita

Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.

Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.

visul lui Dumnezeu

minipoem din capitală

mai îndrăgostită decât Julieta
sunt un templu etern
cireș cu toate cireșele evanghelie după mine
cătușă gândurilor ce sar linia
vieții

sunt însăși timpul

numai cu suflet dublu rafinat
mă poți citi

de dragoste

de dragoste
am stins soarele în palmă
și l-am lăsat
în incendiul razelor

în vremea fără pic de întuneric
m-a înminunat

iulism

sufletul mă înțărmurește

licărire atotcuprinzătoare
inima mărită  de  ochi

profeția? ce se va întâmpla cu ea?

sub răsuflarea zorilor
din ultima treaptă a nopții
arătările dimineții iau chipul trupului
prelungit de nisip

și mă cheamă în casă

Postul Mare

când păsările înfloresc ochii mă visează heruvimii 

când inima plânge un plus de viaţă evadează din ochi

iubire

nu m-ai văzut

dar sunt în amintirea ta
mai albastră decât floarea albastră
cuvânt
țărână foc văzduh
și apă

/

iulism

post scriptum din amintirea mea
muzica respiră în podul palmei
răsună din aula pământului şi
însuși Dumnezeu vine să o asculte din interstițiile cerului

tu numai ochi și urechi
stai lângă mine
aştepţi să mă nasc
să nasc pliseul inimii
pentru tine

miroase a Dumnezeu...

sunt fericită
trecutul revine în viața mea
și atâtea vise...

dacă ai putea simți

una e să iubești în speranță
alta e să iubești în dragoste

o rețea de Pegași instigă mintea... firea...

- și eu am fost în Arcadia
și vreau să vă spun în numele adevărului
că există aproximativ cinci milioane și jumătate
de tonalități ale culorilor...

- pe câţi biţi ?
- n-are sistemul binar atâția biți pentru perceperea vibrațiilor mistice
de fapt mă refer la aura lumilor
deja dispaly-urile cu plasmă pot arăta mai multe culori
da, vreo patru sute...
însă în Akasha pură se văd culorile lumilor trecute și viitoare

pentru o bună prevestire

bunăvestesc
în păsări nemișcate
dictatura trandafirilor regim politic floral
strânge în corole cântecul

prietenul adevărat e ca zeul

vedeam, dar nu înțelegeam
cum ploi se înălțau ca și cedrii Libanului
am auzit, dar nu am înțeles
de ce creșteau năvalnic înspre lumi întâia dată 

omul e supus greșelii...

cu adevărul din deprinderi, cu realitatea din înnăscut
"Când vrei s-acoperi vina, eşti şi mai vinovat!"

și de neiertat când arunci pisica moartă
în curtea  celuilalt

Căile noastre nu sunt căile Domnului

iar apostolul Pavel ne spune :

Nu poți pune o fundație acolo unde a fost pusă.

Un popor, ca și orice om în parte, prețuiește cât a înțeles

din Evanghelie și cît poate să urmeze învățăturile lui Iisus.

Simion Mehedinți

Faptele bune ni le-a pregătit Dumnezeu mai înainte

să umblăm în ele.

Efeseni 2- 8,9,10

Celui care face fapte bune, nu i se socotește plata după har,

ci după datorie.

Romani 4-4

Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe

cel păcătos, credința lui i se socotește ca dreptate.

Romani 4-5

 

 

Ionel Teodoreanu

Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunțare la luciditate.
Un interimat al inimii.

Ion a Glanetașului

Trăim niște vremuri...că nu știu ce e de făcut pentru a le schimba...
numai un miracol.

Tess d'Urberville

Adevărata poveste a unei vieți nu se găsește în ceea ce a făcut,
ci în ceea ce a vrut să facă.
Ceea ce înnobilează pe om este dorința sa.

Poezia?

Copilul din Betleem plângând în mine

alfabetul dragostei

     

     am păstrat primăvara

     ce zumzet ce culoare ce miros de îngeri

     sunt toată o lumină

     îmi spală ochii

     văd cum crește iarba

     prin mine

     mugurii plesnesc

     poeme nescrise

     Dumnezeu

     un magician

     scoate din mâna mea cuvinte

     heruvimul un erou

     le adună din sânge

     stoluri de fluturi piciorușe de gâze

     mirese trecute prin aripi

     mâini transformate în crengi de vise

     și-un câine

     atunci prin ochii tăi e primăvară

     din gene plouă

     plouă cu tine și

     ploaia mea licitează buchete de rândunele

în zori

lumea e preocupată de eternitatea timpului
dar pe mine mă impresionează alte eternități
a soarelui a cerului și mai ales a pământului

vibrație după acord la ponton
pescărușii dimineții plâng în ruga de poet
și cafeaua-n cești cu promoroacă
e plină de viață
semn că sângele în zahăr cubic îngerește
culoarea după curcubeu
din mulțimea de puncte ca niște picături 
unite de fluviu
doar în punctul nul sunt eu

 

nu dați like

! e un reflux
peste tâmple

fluturii

mijlocire neîntreruptă

se lasă de căruță

din bun simț 

se prind șirag

se reazămă de ochii îmbălsămați

și 

deschid văzul 

mirosul 

jar emoției

cu mult nerv

picură

păgâno

: cutez în gând
să te conjug
pasăre

săgetătorul nu-ți ochește
subțirenia

cum să pășesc?

pământul vorbește
am ceva profund din flori
și inima prefăcută-n pasăre
are sânul gură nu ochi

defectele mele calitățile tale și invers

sub mărul energetic

pe cruce

schimb de sânge

cel care coboară cu cea care urcă

în fiecare strop roșu de ploaie se văd

de mână

ploaia umple floarea de cuie

eliberează din fântână lacrima plânsă împreună

cocorii necălători din locul unde se adună

punct în care toți ne despart

justiție poetică divină

în același râu nu poți să calci

ai grijă în părul meu sunt îngeri

inteligente erotic
nefemeile nu mint
pășesc după tăblițele sumeriene
cu picioarele tale pășesc
când fără cap
încalți sandale cu barete
în alte încălțări

despre prețuire

dragoste

semn că fluturii din stomac
trec în cap
îmi cresc în inimă bebeluși
trandafiri priviri muzici bomboane
cuarț și opal
un răsfăț cochet elegant
pericol să mă omoare
când te aprinzi visceral
atins de scântei 

8 martie 2012

atât de simplu

în mine sunt mai multe femei
și-un înger răzvrătit

Inima stalagmită

mama-i mamă, nu-i muiere!

privire profetică

                             sânger voința de a ieși

                  și 

                  risc
                  să devin alta
                                   afară
                                       între amintire
                                       și hrana celor vii