vineri, 31 martie 2017

binecuvântată



copiilor L.A. și  A.S.

doi îngeri mai mult ca îngerii
fiecare la vremea lui
fiecare în limba lui
o înminunare
un poem

mamele preacinstite  nasc sfinți

și Dumnezeu rămâne mut

când pruncuții rostesc întâia dată

m a m a

cea mai frumoasă declarație de dragoste

totul  auzit într-un cuvânt


neclar de clar



clar de neclar

e tot ce îmi aduc aminte
să scriu cu lacrimi sânge și cerneală
tu mă știi doar din citiri abia-ncepute
într-un repaos gălbui de zmoală

ajung pe răni cu sunetele necuvinte
febril se-nregistrează revolta conceptuală
e tot ce îmi aduc aminte
să scriu cu lacrimi sânge și cerneală

cine pe mine mă cunoaște
ca o profeție din inima imponderală
mă simte ca tăceri neomenești lansate
forme de vise pe hârtia irațională
e tot ce îmi aduc aminte


Nichita

Sunt un om viu

Sunt un om viu.
Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Abia am timp să mă mir că exist, dar
mă bucur totdeauna că sunt.


Nu mă realizez deplin niciodată,
pentru că
am o idee din ce în ce mai bună
despre viaţă.

Mă cutremură diferenţa dintre mine
şi firul ierbii,
dintre mine şi lei,
dintre mine şi insulele de lumină
ale stelelor.
Dintre mine şi numere,
bunăoară între mine şi 2, între mine şi 3.

Am şi-un defect un păcat:
iau în serios iarba,
iau în serios leii,
mişcările aproape perfecte ale cerului.
Şi-o rană întâmplătoare la mână
mă face să văd prin ea,
ca printr-un ochean,
durerile lumii, războaiele.

Dintr-o astfel de întâmplare
mi s-a tras marea înţelegere
pe care-o am pentru Ulise - şi
bărbatului cu chip ursuz, Dante Alighieri.

Cu greu mi-aş putea imagina
un pământ pustiu, rotindu-se
în jurul soarelui...
(Poate şi fiindcă există pe lume
astfel de versuri.)

Îmi olace să râd, deşi
râd rar, având mereu câte o treabă,
ori călătorind cu o plută, la nesfârşit,
pe oceanul oval al fantaziei.

E un spectacol de neuitat acela
de-a şti,
de-a descoperi
harta universului în expansiune,
în timp ce-ţi priveşti
o fotografie din copilărie!

E un trup al tău vechi,
pe care l-ai rătăcit
şi nici măcar un anunţ, dat
cu litere groase,
nu-ţi pferă vreo şansă
să-l mai regăseşti.

Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
după o descifrare anevoioasă,
dar nu lipăsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii,
ce are, pe scurt, următorul cuprins:

Nu vreau,
când îmi ridic tâmpla din perne,
să se lungească-n urma mea pe paturi
moartea,
şi-n fiece cuvânt ţâşnind spre mine,
peşti putrezi să-mi arunce, ca-ntr-un râu
oprit.

Nici după fiecare pas,
în golul dinapoia mea rămas,
nu vreau
să urce moartea-n sus, asemeni
unei coloane de mercur,
bolţi de infern proptind deasupra-mi...

Dar curcubeul negru-al ei, de alge,
de-ar bate-n tinereţia mea s-ar sparge.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării,
magnetic, timpul, clipită cu clipită,
gândurile mi le-nalţă
ca pe nişte trupuri vii.

E o fertilitate nemaipomenită
în pământ şi-n pietre şi în schelării.
Umbra de mi-aş ţine-o doar o clipă pironită,
s-ar şi umple de ferigi, de bălării!

Doar chipul tău prelung iubito,
lasă-l aşa cum este, răzimat
între două bătăi ale inimii mele,
ca între Tigru
şi Eufrat.

joi, 30 martie 2017

sunt visul lui Dumnezeu

mai îndrăgostită decât Julieta
templu de cireș
etern
cu toate cireșele evanghelie după mine

un sutien-cătușă gândurilor
ce sar linia vieții

marți, 28 martie 2017

iulism

sufletul mă înțărmurește

licărire atotcuprinzătoare
inima mărită  de  ochi

profeția? ce se va întâmpla cu ea?

sub răsuflarea zorilor
din ultima treaptă a nopții
arătările dimineții iau chipul trupului
prelungit de nisip


și mă cheamă în casă

Postul Mare

Cu un strop de faustic în cea care par a fi, în cea care sunt pentru cea care am rămas, exersez visând antigravitația și mersul pe sus.
Poate pe muntele nobil cu frunze de laur va fi încunununat efortul de a îndepărta orice contrast între creştini şi necreştini, catolici şi evanghelişti, ortodocși și reformați, albi, negri şi galbeni... între bogaţi şi săraci... între nord şi sud... între buni şi răi.
Iisus a deschis ușa familiei lui Dumnezeu tuturor oamenilor care primesc cuvântul Său.
"Voi pune legea mea în sufletele lor, o voi scrie în inima lor".
Ce bucurie, alianța nouă nu este înscrisă în sulurile Legii ci în inimi.
Da, uneori, inima porunceşte lucruri pe care mintea întârzie să le înţeleagă și bunătatea, deseori, porunceşte lucruri care depăşesc dispoziţiile legii. 


Înainte de cruce...
Mai grav decât suferința este gândul suferinței.
Și ce moarte de murit am să mor...?
Iisus a murit din iubire.
Acolo pe cruce s-a oferit Tatălui pentru mântuirea lumii.
La întâlnirea dintre ceea ce preferă Providența și ceea ce determină natura, între eterna creștere și nesfârșita desfășurare, întrebarea nu este a lui Hamlet, a fi sau a nu fi, ci provocarea este să poți răspunde la întrebarea lui Iisus, a iubi sau a nu iubi.Aceasta este întrebarea.

duminică, 26 martie 2017

iubire

nu m-ai văzut
dar sunt în amintirea ta
mai albastră
decât floarea albastră

cuvânt din
țărână foc văzduh și apă

/

iulism

ps
din amintirea mea
muzica respira în podul palmei
răsuna din aula pământului
însuși Dumnezeu a venit să o asculte
din interstițiile cerului
tu numai ochi și urechi
ai stat lângă mine
m-ai așteptat să mă nasc
să nasc cutele inimii
pentru tine

miroase a Dumnezeu...

sunt fericită
trecutul revine în viața mea
și atâtea vise...

dacă ai putea simți

una e să iubești în speranță
alta e să iubești în dragoste

o rețea de Pegași instigă mintea... firea...

- și eu am fost în Arcadia
și vreau să vă spun în numele adevărului
că există aproximativ cinci milioane și jumătate
de tonalități ale culorilor...

- pe câţi biţi ?
- n-are sistemul binar atâția biți pentru perceperea vibrațiilor mistice
de fapt mă refer la aura lumilor
deja dispaly-urile cu plasmă pot arăta mai multe culori
da, vreo patru sute...
însă în Akasha pură se văd culorile lumilor trecute și viitoare

sâmbătă, 25 martie 2017

vineri, 24 martie 2017

prietenul adevărat e ca zeul

vedeam, dar nu înțelegeam
cum ploi se înălțau ca și cedrii Libanului
am auzit, dar nu am înțeles
de ce creșteau năvalnic înspre lumi întâia dată 


m-acoperai pe rugul înghețat
în priviri de ninsori înflăcărate
am simțit cum chinga descuiai
în gând nebănuit întâia oară

dorința mă trăia mirată
cu visul tău de dor statornic
mi-a atins frunza din păduri
cu prima lacrimă prima dată

atunci cămașă nouă îmi țeseai
cu zale din inima merelor
și-am învățat să trec de mal
zdrobind umbre și lumini prima oară

omul e supus greșelii...

cu adevărul din deprinderi, cu realitatea din înnăscut
"Când vrei s-acoperi vina, eşti şi mai vinovat!"

și de neiertat când arunci pisica moartă
în curtea  celuilalt

joi, 23 martie 2017

Căile noastre nu sunt căile Domnului


iar apostolul Pavel ne spune :
Nu poți pune o fundație acolo unde a fost pusă.

Un popor, ca și orice om în parte, prețuiește cât a înțeles
din Evanghelie și cît poate să urmeze învățăturile lui Iisus.
Simion Mehedinți

Faptele bune ni le-a pregătit Dumnezeu mai înainte
să umblăm în ele.
Efeseni 2- 8,9,10

Celui care face fapte bune, nu i se socotește plata după har,
ci după datorie.
Romani 4-4

Iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe
cel păcătos, credința lui i se socotește ca dreptate.
Romani 4-5
 
 

Ionel Teodoreanu

Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunțare la luciditate.
Un interimat al inimii.

Ion a Glanetașului

Trăim niște vremuri...că nu știu ce e de făcut pentru a le schimba...
numai un miracol.

Tess d'Urberville

Adevărata poveste a unei vieți nu se găsește în ceea ce a făcut,
ci în ceea ce a vrut să facă.
Ceea ce înnobilează pe om este dorința sa.

miercuri, 15 martie 2017

alfabetul dragostei


am păstrat primăvara 
și sunt toată o lumină
ce zumzet ce culoare ce miros de îngeri
îmi spală ochii să văd cum crește iarba prin mine

mugurii plesnesc 
poeme nescrise din spirit


/

 
Dumnezeu ca un magician
scoate din mâna mea cuvinte

heruvimul păzitor cu ele desenează
le adună din sânge
stoluri de fluturi piciorușe de gâze mirese vitralii                   
aripi și mâini transformate în crengi de vise
și-un câine

atunci prin ochii tăi e primăvară
și plouă din gene
plouă cu tine și
ploaia mea licitează buchete de rândunele

ps1
prin ochii tăi e primăvara mea
și plouă plouă
pe lemnul crucii mugurii se deschid
înfloresc
înfloresc îngerii

ps2
pe talpa Domnului
litere
macii cultivați anume pentru mine
și iarba coaptă de privirea ta


marți, 14 martie 2017

în zori


lumea e preocupată de eternitatea timpului
dar pe mine mă impresionează alte eternități
a soarelui a cerului și mai ales a pământului


vibrație după acord la ponton
pescărușii dimineții plâng în ruga de poet
și cafeaua-n cești cu promoroacă
e plină de viață
semn că sângele în zahăr cubic îngerește
culoarea după curcubeu

din mulțimea de puncte ca niște picături 
unite de fluviu
doar în punctul nul sunt eu

 

duminică, 12 martie 2017

nu dați like

! e un reflux
peste tâmple

fluturii
mijlocire neîntreruptă
se lasă de căruță

din bun simț 
se prind șirag
se reazămă de ochii îmbălsămați

și 
deschid văzul 
mirosul 

jar emoției
cu mult nerv
picură

păgâno


: cutez în gând
să te conjug
pasăre


săgetătorul nu-ți ochește
subțirenia



sâmbătă, 11 martie 2017

cum să pășesc?


pământul vorbește
am ceva profund din flori
și inima prefăcută-n pasăre
are sânul gură nu ochi


defectele mele calitățile tale și invers



sub mărul energetic

pe cruce

schimb de sânge



cel care coboară cu cea care urcă

în fiecare strop roșu de ploaie se văd

de mână



ploaia umple floarea de cuie

eliberează din fântână lacrima plânsă împreună

cocorii necălători din locul unde se adună

punct în care toți ne despart


justiție poetică divină

în același râu nu poți să calci