marți, 14 martie 2017

în zori


lumea e preocupată de eternitatea timpului
dar pe mine mă impresionează alte eternități
a soarelui a cerului și mai ales a pământului


vibrație după acord la ponton
pescărușii dimineții plâng în ruga de poet
și cafeaua-n cești cu promoroacă
e plină de viață
semn că sângele în zahăr cubic îngerește
culoarea după curcubeu

din mulțimea de puncte ca niște picături 
unite de fluviu
doar în punctul nul sunt eu

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu