înflorește concentric ființa o adiere înăuntru și afară poama

dorul trece orice închipuire
încă nu s-a născut
dar îmi taie gândul cu o sfoară de brândușe
incendiu mov legat de adâncul frunții
să respir
uit

din real mă bea nerăbdătoare para
în realitate mă înghite o făclie de paști


ps
pe mâna primăverii
prăbușită între coaste  și rai
se face se tot face
o vioară și durerea
mi se face un arcuș