când cei pe care i-am ales să decidă pentru mine
au imunitate selectivă
una e să-ți cumperi dreptul
alta stângul
se întinde o cursă (de lâmâie mucegăită)
și nu pot să ies din ocnă
și
mă gândesc la o democrație directă
în care să decid eu
credința
până la capăt
să mă dezleg de bolovanii lumii
nu mai e timp de întunecimi și
nici de prea mult soare
guvernul mă urăște pentru că
o fracțiune de secundă m-a tratat ca pe-un prieten
iar parlamentul smulge viața pentru o altă inimă
smulge moartea pentru o altă minte
doar cârlionții de la Cotroceni
parcă fulgeră să nu se schimbe
/
dincolo de stăpâni și sclavi
ce guvernare...
ce știu legitim?
la ce preț?
din lan pe cal nu se vede nici un călăreț !?
/
citesc
doar de dragul de a ști din lacomele părți întregul
(fără spoială)
/
amintirea mea e dincolo de casă
(dincolo de mormânt dincolo de viață)
unde țâșnesc din e u
în valul care-mi dă prilejul
să mă hrănesc din Tine
fără să mușc din trupul de apă
din trupul de lumină
/
a uita și a nu-ți aduce aminte
uneori e același lucru
simțire în cuvinte
ori
simțire fără cuvinte
/
ce guvernare...
sufletul mi-e spectacol miroase a culori
a game cu note poznașe
în imagini cu Tine
știi
carnea sunetului
necomercială
rămâne în stare creativă
și aura mâinilor un instrument de contemplare
în giulgiul zorilor dezgroapă aripi de seară
/
scriu
din chemarea de ieri
îmi zice prietenul poet
și când nu scriu îmi spune
e ca o dezlegare la pește
într-o poveste vânătorească
cu instinctul în poveștile de iubire
pe marea cea mare
/
când pe vapor ești absent
unde ești în prezent?
știi
singurătatea contrafăcută e și plată e și răsplată
peștii au inima cu Soarele în Leu
/
când Luna e răpită de alte specii
extratereștrii la fabrica de scriitori - unii zic că sunt prea mulți
scorpioni
clocotesc albul foii și
țin cursuri de caligrafie pe axa de stilou
eu?
eu fug de cursul de ortografie
sugerează aparent doar măști
mănuși de rușine
/
ce dicție... ce guvernare...
și-a urcat cumva cumva sacii în căruță
însă
sacii sunt pe jumătate goi
întâmplările golite de muncă și vârstă
căruța fără boi mânjiți de nemuncă și
biata țară urlă de nedumicat de nedumicat
particule independente nu opun rezistență
ce gravitate... ce legislație...
holograme agresate de timpane
duc chiriașii de unu mai
marginal la pădure
ca o alintătură
și nu pot să ies din ocnă
și
mă gândesc la o democrație directă
în care să decid eu
credința
până la capăt
să mă dezleg de bolovanii lumii
nu mai e timp de întunecimi și
nici de prea mult soare
guvernul mă urăște pentru că
o fracțiune de secundă m-a tratat ca pe-un prieten
iar parlamentul smulge viața pentru o altă inimă
smulge moartea pentru o altă minte
doar cârlionții de la Cotroceni
parcă fulgeră să nu se schimbe
/
dincolo de stăpâni și sclavi
ce guvernare...
ce știu legitim?
la ce preț?
din lan pe cal nu se vede nici un călăreț !?
/
citesc
doar de dragul de a ști din lacomele părți întregul
(fără spoială)
/
amintirea mea e dincolo de casă
(dincolo de mormânt dincolo de viață)
unde țâșnesc din e u
în valul care-mi dă prilejul
să mă hrănesc din Tine
fără să mușc din trupul de apă
din trupul de lumină
/
a uita și a nu-ți aduce aminte
uneori e același lucru
simțire în cuvinte
ori
simțire fără cuvinte
/
ce guvernare...
sufletul mi-e spectacol miroase a culori
a game cu note poznașe
în imagini cu Tine
știi
carnea sunetului
necomercială
rămâne în stare creativă
și aura mâinilor un instrument de contemplare
în giulgiul zorilor dezgroapă aripi de seară
/
scriu
din chemarea de ieri
îmi zice prietenul poet
și când nu scriu îmi spune
e ca o dezlegare la pește
într-o poveste vânătorească
cu instinctul în poveștile de iubire
pe marea cea mare
/
când pe vapor ești absent
unde ești în prezent?
știi
singurătatea contrafăcută e și plată e și răsplată
peștii au inima cu Soarele în Leu
/
când Luna e răpită de alte specii
extratereștrii la fabrica de scriitori - unii zic că sunt prea mulți
scorpioni
clocotesc albul foii și
țin cursuri de caligrafie pe axa de stilou
eu?
eu fug de cursul de ortografie
sugerează aparent doar măști
mănuși de rușine
/
ce dicție... ce guvernare...
și-a urcat cumva cumva sacii în căruță
însă
sacii sunt pe jumătate goi
întâmplările golite de muncă și vârstă
căruța fără boi mânjiți de nemuncă și
biata țară urlă de nedumicat de nedumicat
particule independente nu opun rezistență
ce gravitate... ce legislație...
holograme agresate de timpane
duc chiriașii de unu mai
marginal la pădure
ca o alintătură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu