"Voi milui - grăiește Dumnezeu către Moise - pe cine vreau să miluiesc și
Mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani 9,15)
destin din predestin
azi
nu mă sinucid și nu scriu despre moarte
pe ultima zvâcnire deschisă de sânge stau
vine vremea
să văd mai departe
la fiecare chemare îmi pun mâna la ochi
sirena e pe tocuri
eu fără picioare
crengile de păsări verzi și tăcerea florilor
într-o materie vulcanică
nu mai aștept
azi
bat în inima în curs
bat cu sufletul
un mânz aleargă cerul pe câmp
destinul croit e ca destinul brut
/
măsurată pe altă Golgotă
privesc la cer deîndată ce găsesc putere
să nu mai plâng
ziua de ieri m-a pus într-o situație catastrofală
mi-au căzut lanțurile
și am rămas atât de departe...
destinul croit e ca destinul brut
ziua de ieri umplută cu flăcări
aleargă spre mine
bântuind stafii cu puii ei
de dincolo de apa de pe care oglinda se dezlipește
ziua de ieri aruncă scântei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu