miercuri, 28 iunie 2017

marți, 27 iunie 2017

dacă nu poți fi bun măcar nu fii rău

Înainte de a-mi judeca viaţa, înainte de a vorbi despre mine, încalţă-te cu pantofii mei şi parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu.
Trăieşte-mi durerile, bucuriile, îndoielile.
Trăieşte-mi anii pe care i-am trăit eu, şi cazi acolo unde am căzut eu,
şi ridică-te, aşa cum am făcut eu.

Luigi Pirandello

duminică, 25 iunie 2017

miros proaspăt de fată care prin zmeură aleargă...



hei
ce zi

văd
când nu văd

asta e

mâinile vântului mângâie rădăcinile visului
în care nisipul înflorește
comunică cu timpul și 
deplasează mister după mister
cu ochii deschiși în pupile
să nu rănească irișii căzuți din rai

peste umbrele dintre amurg și zori
între cer mare și pământ
cămașa mirelui îmbracă soarele din soare
și pentru raze împrumută voalul miresei

 la nunta lui Alexandru Nicolae și a Mariei-Edit

 21 august 2016
 

sâmbătă, 24 iunie 2017

texte din alte timpuri

de nedescris

să-L copiez pe Dio aștept ploile de vară  
tainice picături din nori să-mi spele scrisul
să-l limpezească în apa sfântă cu lumina de zori 


vorba cea spusă e nevăzută
vorba cea văzută e nespusă
și scrisul nescris e uneori nescris scris
depinde cine mă traduce
îngerul decăzut sau îngerul păzitor

/

tu

pe tine
știi tu care
te vreau între fără cuvinte și intercuvinte
cu magia otrăvurilor în exil nu mor
cu cuvinte
acolo
geometria subtilității
în unghiuri din colțuri mă împrăștie
ca din păpădii
mii de scântei

/

ideal neidealizat

în poemul tău
cu copiii nenăscuți copilăresc prin buchete de îngeri
din bucata rămasă de rai
spune numai un cuvânt
și-am să mă joc în sufletul tămăduit
cum calc scântei și moartea o lepăd

spune numai un cuvânt
să vadă ascultarea îngerului desenat negru pe bezna albă
de ce în toate zilele poeții se grăbesc
când sângele morților fierb

în poemul tău
pe negândite dincolo de litere
străbat primul cuvânt
rescris mereu din visul născut din pântecul dumnezeiesc
divin devenit parte din mine

în poemul tău
între departe și aproape nu există graniță
și respir în voie decupaje de reflexii din regatul zâmbetului

în spiritul fluxului refac începutul
sfârșitul nu-mi aparține

cuvântul scris ucide și nu mă dărui singură

poetul poet zâmbește dintre dude albe
pe umerii de noapte
una iese din mînă alta din minte

duminică, 11 iunie 2017

intangibil


prin albeața orbitoare lângă zâmbetul fugar
mișcarea lutului - a țărânii printre arborii care pe pământ aleargă
pierdută între gânduri cu privirea pierdută
are drept costumație un amestec de real și de imaginație
într-o criză perfectă cu muza


cum să-i dau de cap?

o umbră precum o părere ca Scarlet o' Hara cea cu talia de 48 cm
la miezul nopții înghițită de beznă
ce spaimă ca o apă rece
cu lanterna desenează cercuri
flăcări
ca un joc de artificii
și-n sunete supte se avântă în lumină

la ora marilor întâlniri noaptea la ora stafiilor
îngăduitoare în suspiciuni
aproape de plâns
cu ploaia în papuci cer din ochi
și întrevăd
oțet săruri sau poate un sărut

întunericul se îndesește ca un zaț tulbure
lumina ca o ergoterapie se materializează
senzație cum joaca se continuă
ca o lipsă de insistență
în ultimul timp straniu de albastru
și cu târâitul apei mulat pe jgeab
gata
iau mocasinii cu toc
basca verde până pe sprâncene
și fac cu figura turtită fără de omenesc în ea
o cafea
pentru destăinuiri și-o bârfă tihnită

sâmbătă, 10 iunie 2017

texte de iunie


 
câți musai se adună...
și
o săgeată în creier

risipită în mici speculații la țărmul dintre fapt și noțiune

pe dimensiunile de apropiere de îndepărtare
mă las copleșită de natură
unde valul aneantizează totul
marea pădurea râul ramul
cunosc insomnia
acel somn trezit în privire

străină naturii comune
îmi râde chiar în nas
ca și cum
senzații primare la limita perceptibilului
nu se tem să înlocuiască
nopțile răsucite de frunze de lună

și
pe drumul în nesupunere eliberat de munți
vine o vară din ruptul capului

ps
Doamne
cei bine educați sunt sclavi

Doamne
eu vreau în Biserica liberă
bună creștină
să-ți dau din mâna mea potirul Fiului
să afle Tatăl toate ce le-a pus în Mine
pentru Sine
la pogorârea Duhului

/

pe stratul de regina nopții
se simte vântul
de vară
venind surâzător din meri pruni din cireși piersici

în propria pierzanie predată cu Tine
umilința minunii mă tulbură

în palatul regesc anină lilieci buburuze paianjeni colb grauri
trec de războiul împotriva sorții
și de la aștri mă-ngemănează cu luna cu firea

un soi de a nu fi
atuu alb
un fel de a fi
care aproape mă respiră
în aceeași privire
în aceeași mînă care mă zidește de vie

unde se suflecă apa în răzbuze de sete
desenează vântul cercuri spirale
umple trei cupe trei pocaluri
pentru gura care vede lumea cea nouă

/

pe tâmpla florii cerul înfruntă nemărginirea

plouă
nu mai sunt trează
și ca un cal breaz ignor existența

ce carență afectivă să am?

din paharul cu minuni ai sorbit numai minciuni
și nu mi-aduc aminte decât zahărul Kandel și crema Nivea
smochine uscate muiate în lapte de capră
și femeia
care mă silește
care vrea să mă împiedice să nu mișc

din propria supraviețuire
pe nedrept
mă urăște

vineri, 9 iunie 2017

invențiile unora utilizate de alții... sau cum să ne folosim de inovații...?


înlumânarea aprinde curioasă
ce nu pot scrie
ce nu pot spune

tot universul ghemuit în mine
la răscruce de oxigen hidrogen și carbon
pe ape
luptă să nu mă transform în sare
în stană de sare
străsimțindu-mă în străgând
exod din Egipt la trecerea prin pustii 


după 1989
din lovitură în lovitură de stat
România are picioarele de lemn liberalismul și democrația
oloage
la preț de multiple taxe
toxic adăugate
mă sufocă
pe frontul dintre tentacule și aripi
pe fruntea izolată cu funii umede de dragoste

în murmurul meditației mă uit după preoția lui Christos
după preoția mea și-a credincioșilor
în templul Duhului nu aud decât o întrebare
se știe cât mai e până la intrarea în Promisa Țară?

ps1
la jumătatea căderii
străfluturi de strănoapte în copaci adolescenți

și-o tristă fericire

sensibilitatea nu trece cu apa

ps2
se pare după cum zic unii
că singura modalitate să fii cinstit
cu adevărat
este să fii prost

poate de aceea
spun (i)luminații
nici o societate nu te vrea deștept

ps3
cineva a descoperit focul
ce ciudat... il folosim toți

numele lui sfârșește cum începe numele meu

peste gene nepământene
cum să faci pomenirea timpului când prezentul e etern
și nu mai trăiesc pentru idei

nu cedez vremii
îmbracă-mă cu tine
în sărutul tău să te dezlegi de drag


eu mă topesc în nestrivire

/

lumina florilor de pe mormânt
s-a scurs ca o hartă în ochii de pământ
cruce din mine pentru cele dumezeiești
sânge suspendat de ceruri pentru cele lumești

/

o femeie nu trebuie
să uite că este femeie

iată
macii goliți de imagine peste diafragma cerului
încearcă emoția
jocului întins de nisip

și mă încurc singură în aceste răsuceli sentimentale
și caut pe cineva să-mi ghicească în palmă

va fi o vară ce depășește calendarul

joi, 8 iunie 2017

în amintirea ta

predestinarea este hotărârea veșnică
scopului ultim suprafiresc

dar destinul ca să se împlinească
e liber
să răspundă chemării
sau să refuze


de aceea acum
aici
hotărăsc să nu aleg
mă mișc prin sine

ps
Nu știți că toți câți am fost botezați în Iisus Hristos,
am fost botezați în moartea Lui?
Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El,
pentru ca, dupa cum Hristos a înviat din morți, prin slava Tatălui,
tot așa și noi să trăim o viață nouă.
(Romani 6-3,4)

un alt apărător dat de Tatăl

îngerul întruchipat legat invizibil
nu se face părtaș trupului
dar se împărtășește cu trupul și sângele

și cu sufletul la gură
să cuprindă viziunea deplină
desenează cu dragoste
într-un suflet
frumos și nefrumos împreună

nimeni nu poate ține lumina sub obroc

cântăresc adevărul și minciuna
în gură
amândouă grele
aprind din greșală lacrima

și mă rog
în Biserica ce stă în picioare
și-ascultă frământarea mea
 

identitate

pe cruce
nu cuiele îl țin pe Iisus
ci Dragostea
și nu o să crezi
soarele la figurat
e singur cu mine
și se strecoară în unghere nebănuite aidoma
duhului întărâtat de aerul spiritual
e ca și cum mă limpezesc din patimi
tulburând trandafiri




lemnul crucii este doar o metaforă
pentru unii din lemn de santal sau de cireș
pentru unii din lemn de foc
pentru alții din lemn dulce ori lemn câinesc

pentru mine lemnul crucii este un model
cum să mă despart de mine
de piroanele în piei de șerpi
de culorile corupte de oameni
de zidul întrerupt din cauza ploilor de întâlnire

între muncă și supraviețuire
lemnul crucii este pentru mine un ajutor special
de specialitate dacă vreți
din nevoi și până la a trăi ce-mi pot permite
ce mi se permite în parfum de nuci verzi

miercuri, 7 iunie 2017

După ploaia de stele câte stele au rămas pe cer?



Ironică e istoria cu țara.
România, patria mea, rămâne între iluzii și opinii.

În ratarea insistenței își fură propria țărână.
Și fără credințe nu mai închipui nimic.

În lipsa Ta, cine să știe?
Ștergura și balsamul sunt pentru lumea care piere
iar Cămașa lui Iisus se poartă numai la pantalon demn.

pe hârtie milimetrică


prin lentile fumurii văd cuvântul care întârzie lirica
 

și
dincolo de clișee 
las Poezia să se convingă
să aștepte prilejul pentru a crea în umbre și lumini structura dură
și caut însuflețirea 

fără vanitate
cu mintea care pătrunde altă minte 

și udă vița uscată
până se umflă muguri

până la strugurii din vițe desfrunzite

în contemplarea sângelui
din flăcările vieții din flăcările credinței 

pentru meritul la cer

nu mă ispitiți


unii vorbesc cu blândețe
dar judecă cu brutalitate

sunt ucigași
la fel ca și cei care condamnă
fără a ști ce condamnă

Ruga zilei

când slujitoarea lui Dumnezeu Lucia
de preafericire te fură

găuri negre
unde gravitaționale
și singularități spațiu-timp
se tem de credință
se tem de știință
de prezența lui Dumnezeu


Dumnezeu e prea firesc
și supranatural
și sfinții îl recunosc
nu la capăt
ci la începutul științei



Marie
Tu care ai spus DA suferinței
la fel ca și bucuriei

ca o mama bună
ajută-mă să mă îndrăgostesc de Iisus

marți, 6 iunie 2017

Precum în Cer, aşa şi pe pământ !

Tot ce există sub Ceruri este asemenea Cerurilor
și Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea Sa
ca o cunoaștere cum sus așa și jos
și totul are legătură cu totul interiorul cu exteriorul.
Dar nimic nu e ceea ce pare.
Asemănările nu sunt perfecte.
Anul nu are trei sute șaizeci de grade deși se aseamănă cu cercul.
Și pentru că nu pot intra în același râu de două ori
cred în diferențe.

ps
În Rugăciunea Domnească se face apel la asemănarea perfectă 
dar și la capacitatea de a compara diferite sisteme 
și de a vedea în ele asemănările vii.

în fiecare zi e ziua mea

azi e ziua  mea  de pâine după trup
și gust cuvintele pe dinăuntru
să se împlinească

dulceață de trandafir și-o poveste spusă artistic de-un bucătar


poemul și actul poemului
au conducte pe care coboară spiritul
și canale pe care urc cu mintea la cer

trupul și actul trupului 
n-au legătură cu mine

Dumnezeu
un răzvrătit fără de ură
a atins nemărginirea și m-a făcut din stele de lut
din ochii curgători
s-ajung
privirea furtunoasă

când
triști privesc
cum focul apelor se joacă cu mine
cum pietrele aruncate râd

iar sarea din lacrimi
brazdă ferecată de-o copie la rece
cutează
și surâde cald
tăcerilor pustii de oxigen








stare de joacă

și mă gândesc să mă joc


.
punct
e punctul la care am pus fericirea
să-i dau o lecție de bună cuviință ca din punctul de pornire
să cuprindă în ficțiune vulnerabilitatea
timpul sfânt ca un izvor să-l ia din punctul de plecare
și-n punctul de incidență să facă un punct de rouă


.
iarăși un punct
punctul de fierbere în punctul de îngheț
și un final de taină
mai ceva ca atunci când cuvântul devine tăcere și aduce miere
și până nu se mișcă punctul
vă spun de umede mirări și nuferi care-mi beau gândul
nesățioși ca mine când sorb zorii de lumină

.
și încă un punct
dar două puncte sunt picățele picături
și iată ce urmează după ele

tresar pe malul cercului albastru
trestiile încărcate de sunete galbene de ape
și-ascult cum glasurile vor să scape
s-alunge tristețile dinăutru
nuferii pe raza care foșnește
îngână undele pe piept
și îmi suspină lin ca să aștept
barca cu poetul care mă iubește

.
punct și de la capăt

mesaj pentru a prefigura
o imagine perpetuu vie
mintea mea să poată scrie
când din cer se dă un sens celor încifrate
semnelor de mine create
să doboare tiparul să-l răpună
să răsară aurora din lună
poetul să-l îndrăznesc cu fecioara curată
timpul mai presus de poema mea biata

.
prima dragoste... oare toți am trecut prin asta?
nu pe toți i-a prins!
era o clipa limpede ca o zi de cristal
și foarte rece

în fața așteptării ochilor

și dacă ai ști că simt ce simți
ce ai mai trăi?

luni, 5 iunie 2017

dragi oameni ai locului și dragi musafiri

nu vă lăsați induși în eroare
de olteni bănățeni moldoveni dobrogeni
ori de miticii munteni

Ardealul e zona cea mai tare!
cu obiceiuri tradiții și noutăți dumnezeiești !!!

dor



în casa amintirii mi-am pus aripile morții
să mângâie crucea de piatră
să fie zbor  în ușa deschisă de cuie
cu lemnul înflorit
dincolo