Ironică e istoria cu țara.
România, patria mea, rămâne între iluzii și opinii.
În ratarea insistenței își fură propria țărână.
Și fără credințe nu mai închipui nimic.
În lipsa Ta, cine să știe?
Ștergura și balsamul sunt pentru lumea care piere
iar Cămașa lui Iisus se poartă numai la pantalon demn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu