Eu, emoționată de glasul Lui: în punctul în care îmi doresc să trăiesc destinul Tău ,Doamne!
Dumnezeu, mirat: ce zici, fata mea, despre căderea în păcat?
Eu: Doamne, căderea în păcat este a doua creație! creația neîntreruptă a sufletului spre mântuire.
Dumnezeu: dar ce e pentru tine pocaința, Iulia?
Eu, privind flacăra ce s-a aprins în inima mea : catharsisul, Doamne, catharsisul!
Dumnezeu: și ce aștepți tu de la Mine?
Eu: propria mea fire demnă de a fi iubită!
Doamne, mi-e un aprig razboi în fiece sămânța, în oricare înmugurire, în fiecare înflorire.
Dumnezeu: moartea nu te doare, ci felul cum te agăți de viață. nu vezi? e primavara! e timpul să renaști!
Eu, cu inima bătând ușor mai tare: nu sunt o femeie liberă, doar iubirea mă ține și Te întreb cum să conțin eu moartea în existență când dansul flăcării alunecă ochii, alunecă gândul?
Dumnezeu, blajin: Iulia, trage aer în piept! privește cum noaptea-și picură dimineața, bucură-te de lumina zilei și miroase iarba cruda si dulce, iarba verde ce te vindeca de dor.Iulia, respiră! respiră soarele și picurii de ploaie căci copiii tăi vor moșteni și cerul și pământul!
Eu: Doamne, cu lacrimile neplânse la vreme, ca gânduri strânse și nerostite, Te rog fă-mă femeie ușoara să zbor precum o balerină dincolo de malul inimii, să zbor pe Cale, să nu ies din Cuvant! Doamne, am sa te respir ca pe-un parfum!
Inima stalagmita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu